PÂNĂ ÎN ’’89 NE COMPARAM CU CANADA, AZI NE COMPARĂM CU FRANȚA ȘI FINLANDA

PÂNĂ ÎN ’’89 NE COMPARAM CU CANADA, AZI NE COMPARĂM CU FRANȚA ȘI FINLANDA

Înainte de revoluție sistemul de propagandă al regimului aflat la putere în România recurgea adesea la indicatorii statistici pentru a demonstra ideea superiorității societății socialiste față de societatea capitalistă. Educația constituia si ea unul dintre domeniile de competiție aflate în atenția propagandei. Ziarele acelor vremuri publicau tot felul de articole în care clamau victorioase că în Republica Socialistă România rata de analfabetism a fost redusă aproape la zero și că toți cetățenii români, trecuți de vârsta gimnaziului, știau să citească despre realizările partidului și puteau să scrie cu mâna lor o scrisoare sau (după caz) o notă informativă.  

Realitatea nu stătea chiar așa și fiecare dintre noi putea să constate cu ușurință acest lucru, fără a recurge la cercetări laborioase ci doar pe baza unor analize simple, la nivel de bun simț, efectuate asupra persoanelor cu care intram în contact în diverse medii. Dar este mai puțin important dacă rata reală de analfabetism se situa la 0,.. , la 1, la 2 sau la 5 procente. Important era că ea era la un nivel care oricum se scria cu o singură cifră și fără dubii era în continuă scădere, fapt care oricum nu se datora regimului ci modului în care dascălii de la acea vreme își făceau datoria.

Ceea ce vreau să subliniez este modul în care mașina de propagandă folosea acest indicator pentru a genera concluzii false cu privire la competiția socialism-capitalism în planul educației. În ziarele respective, fie că era vorba de Scânteia sau de eterna România Liberă, întotdeauna când era prezentată această mare realizare erau oferite cu titlu comparativ exemplele unor state năpăstuite de blestemul capitalist. Și pentru ca superioritatea să fie solid demonstrată, pentru comparație nu erau alese orice state capitaliste ci unele dintre cele mai mari și mai puternice. Îmi aduc aminte că alături de SUA cel mai adesea era folosită ca termen de comparație Canada, o țară în care mulți români visau să ajungă să trăiască, subliniindu-se faptul că acolo rata de analfabetism urca undeva spre 20%.

Ce nu spuneau articolele respective? Că în România rata de analfabetism luată în calcul se referea la analfabetismul absolut fiind calculată pe baza unui indicator clasic care contabiliza doar persoanele care nu știu să scrie și/sau să citească, fără a lua în calcul măcar faptul simplu dacă înțeleg ceea ce citesc în timp ce în Canada încă de la acea vreme se măsura ceea ce azi numim analfabetism funcțional. Astfel printre „analfabeții” canadieni erau incluse nu numai persoanele neștiutoare de carte ci și cele care citeau dar nu întelegeau ce citesc sau nu puteau folosi informația din textele parcurse, cele care nu știau să socotească precum și cele care nu se puteau descurca singure în diverse situații (ex. efectuarea unor operațiuni bancare sau călătoria de unul singur). În fapt pentru a nu fi considerat analfabet un canadian trebuia să dețină toate acele abilități care îi erau necesare pentru a putea trăi independent într-o țară înapoiată precum Canada.

Mai pe scurt spus, comparam mere cu reni.

De ce mi-am adus aminte de această abordare a unor indicatori statistici de către presa din perioada socialistă?

Pentru simplul motiv că uitându-mă la buletinele de știri în vacanța națională care tocmai se încheie am avut un sentiment de deja vu.

Printre știrile despre câți mici și câți cozonaci au mâncat românii sau ce valoare au avut notele de plată în cluburile din Mamaia și cele despre tornada de la Drajna sau moartea regretabilă a unui talentat designer vestimentar, la unele televiziuni s-a strecurat aproape neobservată și o știre mai adecvată semnificației clasice a zilei de 1 Mai. În esență ea se referea la faptul că potrivit unui raport al Comisiei Europene rata de angajare a tinerilor în România, imediat după absolvirea unei forme de învățământ, o depășește pe cea din Franța iar în clasamentul pe națiuni stăm în coasta Finlandei, fiind doar cu o poziție mai jos.

Știrea nu este o noutate. De fapt a fost resuscitată o știre publicată pe la mijlocul lunii aprilie de către un site de informații despre educație, știre preluată ulterior și de către alte site-uri de presă. Titlul sub care a fost publicat articolul și ideea de bază pe care au pus accentul televiziunile este următorul:

„Tinerii absolvenți din România au o rată de angajare aproape cât a celor din Finlanda și mai mare decât în Franța și Italia”

La așa titlu de știre e imposibil să nu sari în sus de bucurie văzând că România a intrat în Liga Mare și nu-și mai compară realizările cu Bulgaria ci cu greii Europei. Fără a cataloga știrea ca un fake news, convinși fiind că nu a existat o astfel de intenție (site-ul care a publicat-o fiind unul recunoscut pentru faptul că difuzează știri și analize pertinente despre educație) și ținând cont de faptul că ea reprezintă totuși un adevăr, chiar dacă e unul rupt de context,  putem s-o încadrăm în categoria celor cu un titlu de tipul clickbait. Pentru simplul motiv că dacă parcurgi cele câteva idei din textul articolului îți dai seama că realitatea este departe de a fi atât de roză cum pare a fi atunci când citești titlul.

Despre ce este vorba de fapt?

Articolul se referă la documentul Comisiei Europene, intitulat Education and Training Monitor 2018 (analiza este despre educație nu despre piața muncii), scoțând în evidență doar un singur indicator dintre cei avuți în vedere de respectivul raport, realizând astfel ruperea din context.

Luat în sine, acest indicator este unul strict cantitativ și nu are valențele necesare pentru a trage pe baza lui concluzii comparative de ordin calitativ între țări diferite ale UE. Acest lucru este evident. Pentru a sublinia această evidență nu e necesar să ne lansăm în subtilități ale metodologiei cercetării în domeniul sociologiei educației ci ajunge să reflectăm la unele aspecte de bun simț. De exemplu putem reflecta la cum este influențat indicatorul respectiv de rata de emigrare pe segmentul de populație analizat din țara respectivă sau care este gradul de concordanță intre postul ocupat de respectivele persoane și domeniul de calificare sau nivelul studiilor absolvite.

Dacă nu facem o analiză măcar la nivel de common sense  ajungem din nou să comparăm merele noastre cu renii lor. De data asta cu renii Finlandei nu ai Canadei.

Pentru a putea face comparații mai valide trebuie avuți în vedere toți indicatorii vizați de raport. Iată cum stau rezultatele pe ansamblu ale celor trei țări, în ceea ce privește  indicatorii avuți în vedere de monitorizare:

România

Franța

Finlanda

Iată și niște grafice care facilitează realizarea comparației și care demonstrează că rozul lor este mai mare decât rozul nostru:

România

Franța

Finlanda

Iată și concluziile de bază ale raportului cu privire la situația din Romănia:

Highlights

  • Romania is pursuing several initiatives to modernise its education system. However, implementation is advancing at different speeds, and measures to improve participation rates and the quality of education have not always been well correlated. Several initiatives promote citizenship education.
  • Despite increasing in 2016, spending on education remains low, particularly for preschool and school education. Both areas are important for an equal start in life and for tackling early school leaving, which remains problematic.
  • Equity in education, the rural-urban gap and Roma inclusion remain key challenges, with consequences for inclusive growth and inequalities in society.
  • Efforts are being made to improve vocational education and training (VET) and strengthen the links between businesses and universities, but overall the labour market relevance of education is still a challenge.
  • The education system and the skill set of the workforce are not keeping up with the demands of a modern economy. The need for upskilling remains urgent. Participation in adult learning is very low, in particular among low-skilled people.”

Dacă după ce ați analizat tabelele, graficele și concluziile de mai sus v-ați pierdut entuziasmul vă sugerez să nu dezarmați. Putem să ne recăpătăm optimismul, revenind cu picioarele pe pământ și comparându-ne în continuare cu competitorii noștri tradiționali.

Iată rezultatele Bulgariei:

P.S.

Am ținut să fac o paralelă cu situația dinainte de “89 pentru simplul motiv că deși alegerea nefericită a titlului articolului citat nu are nicio legătură cu propaganda de tip socialist el poate fi cu ușurință folosit pentru a argumenta ideile false ale unei propagande care prinde din ce în ce mai mult contur prin ministere precum cel al educației sau al muncii.

 



Adaugă un comentariu