CR 7 – REȚETA PERFECTĂ PENTRU PERFORMANȚĂ (1)

CR 7 – REȚETA PERFECTĂ PENTRU PERFORMANȚĂ (1)

Termenul de performanță este omniprezent în lumea contemporană. Este atât de prezent încât părinții le cer de mici copiilor să fie performanți la școală sau la tot felul de activități extrașcolare, firmele le cer angajaților să fie performanți și pentru a fi sigure că o vor face își construiesc sisteme “performante” de management al performanței, societatea în general funcționează pe ideea de competiție și performanță în aproape toate domeniile sale. Mai mult, termenul de performanță nu este asociat numai activităților umane ci și tuturor aparatelor, mașinilor, sistemelor tehnice create de om. Omniprezența termenului și transformarea lui într-o cerință larg validată social a atras după sine, în mod surprinzător și o oarecare demonetizare a acestuia. Astfel, dacă odinioară performanța era asociată automat cu cele mai bune/deosebite/excepționale rezultate, astăzi a ajuns adeseori să fie considerată ca un simplu criteriu de măsurare și comparare a rezultatelor oamenilor și mașinilor. În ciuda acestei demonetizări pentru foarte multe persoane (fie că e vorba de elevi deosebiți, sportivi, artiști, cercetători, profesioniști în diferite domenii de activitate, etc.) ideea de performanță înseamnă obligatoriu rezultate la superlativ.

Asupra acestui tip de performanță, asociată cu obținerea de către individ a unor rezultate excepționale, s-au efectuat de-a lungul timpului nenumărate studii pentru identificarea acelor factori care o determină, existând permanent controverse legate de influența și ierarhia pe care o au diverse categorii: factorii individuali, cei educaționali sau cei contextuali care definesc mediul în care persoana își desfășoară activitatea.

Întotdeauna mi-a plăcut să cred că performanțele unei persoane sunt în cea mai mare măsură rezultatul unor factori individuali, mai ales atunci când beneficiază și de un minim de suport educațional (nu mă refer strict la educația școlară) și mai puțin rezultatul factorilor contextuali. Mai mult, atunci când factorii individuali care asigură performanța sunt prezenți și acționează puternic aceștia pot fructifica la maxim și condițiile cele mai neprielnice de mediu și pot ajuta persoana să transforme mediul existent sau să acceadă în alte medii, mai adecvate manifestării lor. Probabil că mi-a plăcut această idee pentru că în general, ca psiholog, îmi place să cred că personalitatea individului îl poate ajuta pe acesta să înfrângă sau să depășească carențele/greutățile mediului în care acționează.

Cât de justificată este această idee și mai ales care pot fi concret factorii individuali care pot asigura performanța unei persoane la cel mai înalt nivel?

Mi-am pus adesea această întrebare și când m-aș fi așteptat cel mai puțin, într-o vacanță pe o insulă, am găsit răspunsul dat la ea de un om pentru care performanța este viața însăși.

După aproximativ cinci milioane de ani de erupții vulcanice succesive în mijlocul Atlanticului a rezultat un masiv muntos format din lavă, a cărui înălțime de la fundul oceanului până la vârf depășește 6000 de metri din care 1862 de metri se înalță impunător deasupra nivelului mării. Insula Madeira (despre ea este vorba) situată puțin mai sus de paralela de 32°N, la aproximativ 400 de mile vest de țărmul continentului african și la aproximativ o oră și jumătate de zbor de Lisabona este un adevărat paradis subtropical, cu temperaturi medii de 14 – 15°C iarna și 25-26°C vara. Este una dintre operele desăvârșite ale naturii iar numele ei în portugheză înseamnă lemn și a fost denumită astfel pentru simplul motiv că în 1418 când a fost descoperită era acoperită în întregime de pădure. O pădure atât de deasă încât singura soluție găsită de coloniștii portughezi pentru a o face locuibilă și pentru a putea practica agricultura a fost incendierea.

Așadar, născută din framântarea și focul măruntaielor planetei Madeira devine victima focului provocat de mâna omului. Foc din care renaște în decursul celor 600 de ani care s-au scurs de la descoperirea insulei, perioadă în care coloniștii au înțeles că trebuie să lucreze împreună cu natura, nu să lupte împotriva ei.

Azi insula este acoperită în cea mai mare parte de păduri subtropicale la care se adaugă plantațiile de viță de vie și cele cu aproape toate tipurile de pomi fructiferi exotici din lume, aclimatizați de-a lungul timpului de locuitori. La toate acestea se adaugă florile, atât de multe și de frumoase încât insula mai este cunoscută și sub denumirea de Insula Florilor. Madeira are amenajate două mari grădini botanice splendide la care se adaugă numeroase altele de dimensiuni mai mici dar splendoarea lor este estompată de faptul că insula însăși este una dintre cele mai mari și mai spectaculoase grădini botanice ale planetei despre care Charles Darwin declara în celebra sa lucrare Originea speciilor  că „are caracteristici care fac din ea un loc unic pe pământ”.

Este vestită în lume pentru frumusețea naturii și a localităților ei, pentru vinul care îi poartă numele, pentru abundența de fructe exotice, pentru numeroasele specii de pești una mai delicioasă ca cealaltă, pentru varietatea mare de delfini și balene pe care o poți vedea în apele ce-i scaldă țărmurile. Ca și cum acestea n-ar fi fost suficiente Madeira a devenit vestită în ultimele două decenii, în toată lumea, pentru încă un motiv. Este vorba de unul dintre copiii născuți pe insulă în urmă cu 34 de ani.

Dacă nu ați vizitat încă Madeira dar poate începe să vă bată acest gând e bine să mai știți ceva. Pe insulă se poate ajunge doar cu avionul. Cele mai multe zboruri sunt de la Lisabona dar există numeroase zboruri directe și din alte orașe europene.

Aeroportul din Madeira se află în primele zece locuri în toate topurile celor mai dificile aeroporturi din lume. Pentru a ateriza aici (apropo de performanță) piloții au nevoie de o licență specială pe care o obțin după îndelungate antrenamente făcute pe simulatoare. Înghesuit pe un platou mic, situat la limita dintre poalele munților și apă, aeroportul are o singură pistă, scurtă, de aproximativ 2700 de metri, din care aproape jumătate este suspendată pe niște piloni de 70 de metri înălțime scăldați la bază de valurile oceanului (v. foto de mai jos). În plus zona este caracterizată de existența unor curenți de aer laterali, foarte puternici și periculoși, care se stârnesc cu o mare rapiditate putând să apară brusc, chiar în timp ce manevrele de aterizare sunt deja foarte înaintate. Acesta lucru face ca numărul aterizărilor ratate să fie atât de mare încât au ajuns să constituie un fapt banal. Am avut parte de o astfel de ratare pe care am trăit-o nu din avion ci mai rău, de la sol, în timp ce așteptam sosirea fiicei mele. Cu toate astea nu vă îngrijorați, ratările sunt efectuate “controlat” și numărul accidentelor pe aeroportul din Madeira nu este semnificativ, ultimul accident major a avut loc în 1977. Atunci când ratează aterizarea aeronavele mai au la dispoziție încă o încercare. Dacă se întâmplă cumva să ratați aterizarea și a doua oară  “riscați” să ajungeți în insula învecinată, Porto Santo (care o să vă placă) sau în cel mai rău caz pe aeroportul din Lisabona, pentru realimentarea avionului.

Dacă sunteți un pasionat al zborului cu avionul și nu vă dau fiori amănunte de tipul celor din paragraful anterior e posibil totuși să vă surprindă ceva la momentul aterizării. E vorba de  anunțul făcut de steward/esă care vă comunică faptul că în scurt timp urmează să aterizați pe Aeroportul Internațional CRISTIANO RONALDO. Cu siguranță, chiar dacă printre pasiunile dumneavoastră nu se află și fotbalul, acest nume vă este cunoscut.

De ce se numește aeroportul din Madeira așa ?

În vacanța de Paște din anul 1997 de pe acest aeroport se urca plângând în avionul spre Lisabona un puști de 12 ani care până la vârsta aceea nu părăsise niciodată insula. Un puști despre care nimeni nu se gândea la acea vreme că pornește nu la un drum din provincie spre capitală ci pe unul la al cărui capăt va putea spune că a scris câteva dintre cele mai importante și mai frumoase pagini din istoria sportului mondial. Un puști care avea să ducă ideea de performanță în fotbal la un nivel de neimaginat până atunci.

Pentru a argumenta cât mai bine rolul factorilor individuali asupra performanței m-am oprit la Cristiano Ronaldo deoarece evoluția lui mi se pare un bun exemplu care susține supremația acestui tip de factori în raport cu cei contextuali. M-am oprit la el și pentru că pe parcursul vacanței mele în Madeira am descoperit care sunt factorii concreți despre care celebrul fotbalist spune că l-au ajutat să realizeze ceea ce a realizat.

Dar despre toate acestea săptămâna viitoare, în partea a doua a acestui articol.



Adaugă un comentariu